dubita

Interlingua

Pronunciation
  • IPA(key): /ˈdu.bi.ta/

Noun

dubita (plural dubitas)

  1. doubt

Italian

Verb

dubita

  1. inflection of dubitare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Latin

Verb

dubitā

  1. second-person singular present active imperative of dubitō

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin dubitare.

Verb

a dubita (third-person singular present dubitează, past participle dubitat) 1st conj.

  1. to doubt

Conjugation
    conjugation of dubita (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a dubita
gerund dubitând
past participle dubitat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dubitez dubitezi dubitează dubităm dubitați dubitează
imperfect dubitam dubitai dubita dubitam dubitați dubitau
simple perfect dubitai dubitași dubită dubitarăm dubitarăți dubitară
pluperfect dubitasem dubitaseși dubitase dubitaserăm dubitaserăți dubitaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dubitez să dubitezi să dubiteze să dubităm să dubitați să dubiteze
imperative — tu — — voi —
affirmative dubitează dubitați
negative nu dubita nu dubitați

References
  • dubita in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.