zdruncina

Romanian

Etymology

Unknown.

Pronunciation
  • IPA(key): /zdrun.t͡ʃiˈna/

Verb

a zdruncina (third-person singular present zdruncinează, past participle zdruncinat) 1st conj.

  1. (transitive) to shake
    Synonyms: clătina, hurduca, zgâlțâi, zgudui
  2. (transitive, figuratively) to undermine, to weaken
    Synonyms: slăbi, submina, șubrezi

Conjugation
    conjugation of zdruncina (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a zdruncina
gerund zdruncinând
past participle zdruncinat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present zdruncinez zdruncinezi zdruncinează zdruncinăm zdruncinați zdruncinează
imperfect zdruncinam zdruncinai zdruncina zdruncinam zdruncinați zdruncinau
simple perfect zdruncinai zdruncinași zdruncină zdruncinarăm zdruncinarăți zdruncinară
pluperfect zdruncinasem zdruncinaseși zdruncinase zdruncinaserăm zdruncinaserăți zdruncinaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să zdruncinez să zdruncinezi să zdruncineze să zdruncinăm să zdruncinați să zdruncineze
imperative — tu — — voi —
affirmative zdruncinează zdruncinați
negative nu zdruncina nu zdruncinați

References
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.