voma

Romanian

Etymology 1

Borrowed from French vomir.

Pronunciation
  • IPA(key): /vo.ˈma/
  • Rhymes: -a
  • Hyphenation: vo‧ma

Verb

a voma (third-person singular present vomează, past participle vomat) 1st conj.

  1. to vomit
Conjugation
    conjugation of voma (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a voma
gerund vomând
past participle vomat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present vomez vomezi vomează vomăm vomați vomează
imperfect vomam vomai voma vomam vomați vomau
simple perfect vomai vomași vomă vomarăm vomarăți vomară
pluperfect vomasem vomaseși vomase vomaserăm vomaserăți vomaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să vomez să vomezi să vomeze să vomăm să vomați să vomeze
imperative — tu — — voi —
affirmative vomează vomați
negative nu voma nu vomați
Synonyms
Derived terms

Etymology 2

Form of vomă.

Pronunciation
  • IPA(key): /ˈvo.ma/
  • Rhymes: -oma
  • Hyphenation: vo‧ma

Noun

voma f

  1. definite nominative/accusative singular of vomă

Volapük

Noun

voma

  1. genitive singular of vom
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.