valora

See also: valóra and valorá

Catalan

Pronunciation

Verb

valora

  1. inflection of valorar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Esperanto

Etymology

From valoro +‎ -a.

Pronunciation
  • IPA(key): [vaˈlora]
  • Rhymes: -ora
  • Hyphenation: va‧lo‧ra

Adjective

valora (accusative singular valoran, plural valoraj, accusative plural valorajn)

  1. valuable

Portuguese

Verb

valora

  1. inflection of valorar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

From valoare.

Pronunciation
  • Audio(file)

Verb

a valora (third-person singular present valorează, past participle valorat) 1st conj.

  1. to worth

Conjugation
    conjugation of valora (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a valora
gerund valorând
past participle valorat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present valorez valorezi valorează valorăm valorați valorează
imperfect valoram valorai valora valoram valorați valorau
simple perfect valorai valorași valoră valorarăm valorarăți valorară
pluperfect valorasem valoraseși valorase valoraserăm valoraserăți valoraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să valorez să valorezi să valoreze să valorăm să valorați să valoreze
imperative — tu — — voi —
affirmative valorează valorați
negative nu valora nu valorați

Spanish

Pronunciation
  • IPA(key): /baˈloɾa/ [baˈlo.ɾa]
  • Rhymes: -oɾa
  • Syllabification: va‧lo‧ra

Verb

valora

  1. inflection of valorar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.