urni
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic оуринѫти (urinǫti).
Pronunciation
- IPA(key): /urˈni/
Verb
a urni (third-person singular present urnește, past participle urnit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of urni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a urni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | urnind | ||||||
past participle | urnit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | urnesc | urnești | urnește | urnim | urniți | urnesc | |
imperfect | urneam | urneai | urnea | urneam | urneați | urneau | |
simple perfect | urnii | urniși | urni | urnirăm | urnirăți | urniră | |
pluperfect | urnisem | urniseși | urnise | urniserăm | urniserăți | urniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să urnesc | să urnești | să urnească | să urnim | să urniți | să urnească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | urnește | urniți | |||||
negative | nu urni | nu urniți |
Derived terms
References
- urni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.