temeni
Romanian
Etymology
From temenea.
Conjugation
conjugation of temeni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a temeni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | temenind | ||||||
| past participle | temenit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | temenesc | temenești | temenește | temenim | temeniți | temenesc | |
| imperfect | temeneam | temeneai | temenea | temeneam | temeneați | temeneau | |
| simple perfect | temenii | temeniși | temeni | temenirăm | temenirăți | temeniră | |
| pluperfect | temenisem | temeniseși | temenise | temeniserăm | temeniserăți | temeniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să temenesc | să temenești | să temenească | să temenim | să temeniți | să temenească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | temenește | temeniți | |||||
| negative | nu temeni | nu temeniți | |||||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.