săra

See also: Appendix:Variations of "sara"

Jingpho

Etymology

Borrowed from Burmese ဆရာ (hca.ra).

Noun

săra

  1. male teacher

Coordinate terms

References
  • Kurabe, Keita (2016 December 31) “Phonology of Burmese loanwords in Jinghpaw”, in Kyoto University Linguistic Research‎, volume 35, →DOI, →ISSN, pages 91–128

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin root *salāre, from a change in conjugation of Latin salīre, present active infinitive of saliō (“I salt”), from sal. Compare Italian salare, French saler, Spanish, Portuguese, and Catalan salar, Friulian salâ, also Aromanian ãnsar, ãnsãrari.

Pronunciation
  • Audio(file)

Verb

a săra (third-person singular present sărează, past participle sărat) 1st conj.

  1. to salt
  2. to brine

Conjugation
    conjugation of săra (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a săra
gerund sărând
past participle sărat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present sărez sărezi sărează sărăm sărați sărează
imperfect săram sărai săra săram sărați sărau
simple perfect sărai sărași sără sărarăm sărarăți sărară
pluperfect sărasem săraseși sărase săraserăm săraserăți săraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să sărez să sărezi să săreze să sărăm să sărați să săreze
imperative — tu — — voi —
affirmative sărează sărați
negative nu săra nu sărați

Antonyms

Derived terms

Singpho

Noun

săra

  1. teacher

References
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.