restit

Romanian

Adjective

restit m or n (feminine singular restită, masculine plural restiți, feminine and neuter plural restite)

  1. Obsolete form of răstit.

Declension
Declension of restit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative 		indefinite restit restită restiți restite
definite restitul restita restiții restitele
genitive/
dative 		indefinite restit restite restiți restite
definite restitului restitei restiților restitelor

References
  • restit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.