palpita

See also: palpitá

French

Verb

palpita

  1. third-person singular past historic of palpiter

Anagrams

Italian

Pronunciation
  • IPA(key): /ˈpal.pi.ta/
  • Rhymes: -alpita
  • Hyphenation: pàl‧pi‧ta

Verb

palpita

  1. inflection of palpitare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams

Kabuverdianu

Etymology

From Portuguese palpitar.

Verb

palpita

  1. palpitate
  2. throb

References
  • Gonçalves, Manuel (2015) Capeverdean Creole-English dictionary, →ISBN

Latin

Verb

palpitā

  1. second-person singular present active imperative of palpitō

Portuguese

Verb

palpita

  1. inflection of palpitar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French palpiter.

Verb

a palpita (third-person singular present palpită, past participle palpitat) 1st conj.

  1. to palpitate

Conjugation
    conjugation of palpita (first conjugation, no infix)
infinitive a palpita
gerund palpitând
past participle palpitat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present palpit palpiți palpită palpităm palpitați palpită
imperfect palpitam palpitai palpita palpitam palpitați palpitau
simple perfect palpitai palpitași palpită palpitarăm palpitarăți palpitară
pluperfect palpitasem palpitaseși palpitase palpitaserăm palpitaserăți palpitaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să palpit să palpiți să palpite să palpităm să palpitați să palpite
imperative — tu — — voi —
affirmative palpită palpitați
negative nu palpita nu palpitați

Spanish

Verb

palpita

  1. inflection of palpitar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.