oripila
Romanian
Etymology
Borrowed from French horripiler.
Verb
a oripila (third-person singular present oripilează, past participle oripilat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of oripila (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a oripila | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | oripilând | ||||||
| past participle | oripilat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | oripilez | oripilezi | oripilează | oripilăm | oripilați | oripilează | |
| imperfect | oripilam | oripilai | oripila | oripilam | oripilați | oripilau | |
| simple perfect | oripilai | oripilași | oripilă | oripilarăm | oripilarăți | oripilară | |
| pluperfect | oripilasem | oripilaseși | oripilase | oripilaserăm | oripilaserăți | oripilaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să oripilez | să oripilezi | să oripileze | să oripilăm | să oripilați | să oripileze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | oripilează | oripilați | |||||
| negative | nu oripila | nu oripilați | |||||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.