mucenici
Romanian
Etymology
From mucenic.
Verb
a mucenici (third-person singular present mucenicește, past participle mucenicit) 4th conj.
- (transitive) to martyr (to make someone a martyr)
Conjugation
conjugation of mucenici (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a mucenici | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | mucenicind | ||||||
| past participle | mucenicit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | mucenicesc | mucenicești | mucenicește | mucenicim | muceniciți | mucenicesc | |
| imperfect | muceniceam | muceniceai | mucenicea | muceniceam | muceniceați | muceniceau | |
| simple perfect | mucenicii | muceniciși | mucenici | mucenicirăm | mucenicirăți | muceniciră | |
| pluperfect | mucenicisem | muceniciseși | mucenicise | muceniciserăm | muceniciserăți | muceniciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să mucenicesc | să mucenicești | să mucenicească | să mucenicim | să muceniciți | să mucenicească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | mucenicește | muceniciți | |||||
| negative | nu mucenici | nu muceniciți | |||||
References
- mucenici in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.