logaritma

See also: logaritmā

Latvian

Noun

logaritma m

  1. genitive singular of logaritms

Romanian

Etymology

From logaritm.

Verb

a logaritma (third-person singular present logaritmează, past participle logaritmat) 1st conj.

  1. to logarithm

Conjugation
    conjugation of logaritma (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a logaritma
gerund logaritmând
past participle logaritmat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present logaritmez logaritmezi logaritmează logaritmăm logaritmați logaritmează
imperfect logaritmam logaritmai logaritma logaritmam logaritmați logaritmau
simple perfect logaritmai logaritmași logaritmă logaritmarăm logaritmarăți logaritmară
pluperfect logaritmasem logaritmaseși logaritmase logaritmaserăm logaritmaserăți logaritmaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să logaritmez să logaritmezi să logaritmeze să logaritmăm să logaritmați să logaritmeze
imperative — tu — — voi —
affirmative logaritmează logaritmați
negative nu logaritma nu logaritmați

Turkish

Etymology

From Ottoman Turkish لوغاریتمه (logaritma), from New Latin logarithmus, from Ancient Greek λόγος (lógos, “word, reason”) and ἀριθμός (arithmós, “number”).

Pronunciation
  • Audio(file)

Noun

logaritma (definite accusative logaritmayı, plural logaritmalar)

  1. (mathematics) logarithm

Declension
Inflection
Nominative logaritma
Definite accusative logaritmayı
Singular Plural
Nominative logaritma logaritmalar
Definite accusative logaritmayı logaritmaları
Dative logaritmaya logaritmalara
Locative logaritmada logaritmalarda
Ablative logaritmadan logaritmalardan
Genitive logaritmanın logaritmaların
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.