intitula

See also: intitulá and intitulà

Catalan

Verb

intitula

  1. inflection of intitular:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

French

Verb

intitula

  1. third-person singular past historic of intituler

Portuguese

Verb

intitula

  1. inflection of intitular:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French intituler, from Latin intitulare.

Verb

a intitula (third-person singular present intitulează, past participle intitulat) 1st conj.

  1. to title

Conjugation
    conjugation of intitula (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a intitula
gerund intitulând
past participle intitulat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present intitulez intitulezi intitulează intitulăm intitulați intitulează
imperfect intitulam intitulai intitula intitulam intitulați intitulau
simple perfect intitulai intitulași intitulă intitularăm intitularăți intitulară
pluperfect intitulasem intitulaseși intitulase intitulaserăm intitulaserăți intitulaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să intitulez să intitulezi să intituleze să intitulăm să intitulați să intituleze
imperative — tu — — voi —
affirmative intitulează intitulați
negative nu intitula nu intitulați

Spanish

Verb

intitula

  1. inflection of intitular:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.