fecunda

See also: fecundá

Catalan

Pronunciation

Adjective

fecunda

  1. feminine singular of fecund

Verb

fecunda

  1. inflection of fecundar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Latin

Adjective

fēcunda

  1. inflection of fēcundus:
    1. nominative/vocative feminine singular
    2. nominative/accusative/nominative neuter plural

Adjective

fēcundā

  1. ablative feminine singular of fēcundus

Portuguese

Pronunciation
 
  • (Brazil) IPA(key): /feˈkũ.dɐ/
    • (Southern Brazil) IPA(key): /feˈkũ.da/

Adjective

fecunda

  1. feminine singular of fecundo

Verb

fecunda

  1. inflection of fecundar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French féconder, from Latin fecundare.

Pronunciation
  • IPA(key): /fe.kunˈda/

Verb

a fecunda (third-person singular present fecundează, past participle fecundat) 1st conj.

  1. to fecundate, to fertilize

Conjugation
    conjugation of fecunda (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a fecunda
gerund fecundând
past participle fecundat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present fecundez fecundezi fecundează fecundăm fecundați fecundează
imperfect fecundam fecundai fecunda fecundam fecundați fecundau
simple perfect fecundai fecundași fecundă fecundarăm fecundarăți fecundară
pluperfect fecundasem fecundaseși fecundase fecundaserăm fecundaserăți fecundaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să fecundez să fecundezi să fecundeze să fecundăm să fecundați să fecundeze
imperative — tu — — voi —
affirmative fecundează fecundați
negative nu fecunda nu fecundați

Further reading

Spanish

Pronunciation
  • IPA(key): /feˈkunda/ [feˈkũn̪.d̪a]
  • Rhymes: -unda
  • Syllabification: fe‧cun‧da

Adjective

fecunda

  1. feminine singular of fecundo

Verb

fecunda

  1. inflection of fecundar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.