exercita

Latin

Verb

exercitā

  1. second-person singular present active imperative of exercitō

Portuguese

Verb

exercita

  1. inflection of exercitar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin exercitare.

Pronunciation
  • IPA(key): /eɡ.zer.t͡ʃiˈta/

Verb

a exercita (third-person singular present exercită, past participle exercitat) 1st conj.

  1. (transitive) to exercise, to use (e.g. one's rights)
  2. (transitive) to exert, to apply

Conjugation
    conjugation of exercita (first conjugation, no infix)
infinitive a exercita
gerund exercitând
past participle exercitat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present exercit exerciți exercită exercităm exercitați exercită
imperfect exercitam exercitai exercita exercitam exercitați exercitau
simple perfect exercitai exercitași exercită exercitarăm exercitarăți exercitară
pluperfect exercitasem exercitaseși exercitase exercitaserăm exercitaserăți exercitaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să exercit să exerciți să exercite să exercităm să exercitați să exercite
imperative — tu — — voi —
affirmative exercită exercitați
negative nu exercita nu exercitați

Derived terms

Spanish

Verb

exercita

  1. inflection of exercitar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.