ecluza

Romanian

Etymology

Borrowed from French écluser.

Verb

a ecluza (third-person singular present ecluzează, past participle ecluzat) 1st conj.

  1. (nautical, of a vessel) to pass through a lock

Conjugation
    conjugation of ecluza (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a ecluza
gerund ecluzând
past participle ecluzat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ecluzez ecluzezi ecluzează ecluzăm ecluzați ecluzează
imperfect ecluzam ecluzai ecluza ecluzam ecluzați ecluzau
simple perfect ecluzai ecluzași ecluză ecluzarăm ecluzarăți ecluzară
pluperfect ecluzasem ecluzaseși ecluzase ecluzaserăm ecluzaserăți ecluzaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ecluzez să ecluzezi să ecluzeze să ecluzăm să ecluzați să ecluzeze
imperative — tu — — voi —
affirmative ecluzează ecluzați
negative nu ecluza nu ecluzați
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.