denega

See also: denegá

Catalan

Verb

denega

  1. inflection of denegar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Latin

Verb

dēnegā

  1. second-person singular present active imperative of dēnegō

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin denegare.

Verb

a denega (third-person singular present deneagă, past participle denegat) 1st conj.

  1. (dated) to deny

Conjugation
    conjugation of denega (first conjugation, no infix)
infinitive a denega
gerund denegând
past participle denegat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present deneg denegi denegă denegăm denegați denegă
imperfect denegam denegai denega denegam denegați denegau
simple perfect denegai denegași denegă denegarăm denegarăți denegară
pluperfect denegasem denegaseși denegase denegaserăm denegaserăți denegaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să deneg să denegi să denege să denegăm să denegați să denege
imperative — tu — — voi —
affirmative denegă denegați
negative nu denega nu denegați
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.