curvi
Italian
Verb
curvi
- inflection of curvare:
- second-person singular present indicative
- first/second/third-person singular present subjunctive
- third-person singular imperative
Latin
Pronunciation
- (Classical) IPA(key): /ˈkur.u̯iː/, [ˈkʊru̯iː]
- (modern Italianate Ecclesiastical) IPA(key): /ˈkur.vi/, [ˈkurvi]
Adjective
curvī
- inflection of curvus:
- nominative/vocative masculine plural
- genitive masculine/neuter singular
Romanian
Etymology
From curvă.
Conjugation
conjugation of curvi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a curvi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | curvind | ||||||
past participle | curvit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | curvesc | curvești | curvește | curvim | curviți | curvesc | |
imperfect | curveam | curveai | curvea | curveam | curveați | curveau | |
simple perfect | curvii | curviși | curvi | curvirăm | curvirăți | curviră | |
pluperfect | curvisem | curviseși | curvise | curviserăm | curviserăți | curviseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să curvesc | să curvești | să curvească | să curvim | să curviți | să curvească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | curvește | curviți | |||||
negative | nu curvi | nu curviți |
Spanish
Pronunciation
- IPA(key): /ˈkuɾbi/ [ˈkuɾ.β̞i]
- Rhymes: -uɾbi
- Syllabification: cur‧vi
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.