compromite
Romanian
Etymology
Borrowed from French compromettre, from Latin compromittere.
Verb
a compromite (third-person singular present compromit, past participle compromis) 3rd conj.
- to compromise
Conjugation
conjugation of compromite (third conjugation, past participle in -s)
infinitive | a compromite | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | compromițând | ||||||
past participle | compromis | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | compromit | compromiți | compromite | compromitem | compromiteți | compromit | |
imperfect | compromiteam | compromiteai | compromitea | compromiteam | compromiteați | compromiteau | |
simple perfect | compromisei | compromiseși | compromise | compromiserăm | compromiserăți | compromiseră | |
pluperfect | compromisesem | compromiseseși | compromisese | compromiseserăm | compromiseserăți | compromiseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să compromit | să compromiți | să compromită | să compromitem | să compromiteți | să compromită | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | compromite | compromiteți | |||||
negative | nu compromite | nu compromiteți |
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.