ciuguli

Romanian

Etymology

Unknown. Probably an expressive creation or onomatopoetic, or linked with cioc (“beak”). Less likely from Hungarian csokolni (“kiss”) or csögölni. See also giugiuli, ciocăni.

Verb

a ciuguli (third-person singular present ciugulește, past participle ciugulit) 4th conj.

  1. (of birds) to peck
  2. to nibble
  3. to snack on, munch on

Conjugation
    conjugation of ciuguli (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a ciuguli
gerund ciugulind
past participle ciugulit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ciugulesc ciugulești ciugulește ciugulim ciuguliți ciugulesc
imperfect ciuguleam ciuguleai ciugulea ciuguleam ciuguleați ciuguleau
simple perfect ciugulii ciuguliși ciuguli ciugulirăm ciugulirăți ciuguliră
pluperfect ciugulisem ciuguliseși ciugulise ciuguliserăm ciuguliserăți ciuguliseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ciugulesc să ciugulești să ciugulească să ciugulim să ciuguliți să ciugulească
imperative — tu — — voi —
affirmative ciugulește ciuguliți
negative nu ciuguli nu ciuguliți
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.