biciui
Romanian
Verb
a biciui (third-person singular present biciuiește, past participle biciuit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of biciui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a biciui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | biciuind | ||||||
past participle | biciuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | biciuiesc | biciuiești | biciuiește | biciuim | biciuiți | biciuiesc | |
imperfect | biciuiam | biciuiai | biciuia | biciuiam | biciuiați | biciuiau | |
simple perfect | biciuii | biciuiși | biciui | biciuirăm | biciuirăți | biciuiră | |
pluperfect | biciuisem | biciuiseși | biciuise | biciuiserăm | biciuiserăți | biciuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să biciuiesc | să biciuiești | să biciuiască | să biciuim | să biciuiți | să biciuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | biciuiește | biciuiți | |||||
negative | nu biciui | nu biciuiți |
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.