autocolant
Romanian
Etymology
Borrowed from French autocollant.
Adjective
autocolant m or n (feminine singular autocolantă, masculine plural autocolanți, feminine and neuter plural autocolante)
Declension
Declension of autocolant
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | autocolant | autocolantă | autocolanți | autocolante | ||
definite | autocolantul | autocolanta | autocolanții | autocolantele | |||
genitive/ dative | indefinite | autocolant | autocolante | autocolanți | autocolante | ||
definite | autocolantului | autocolantei | autocolanților | autocolantelor |
Declension
Declension of autocolant
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) autocolant | autocolantul | (niște) autocolanți | autocolanțile |
genitive/dative | (unui) autocolant | autocolantului | (unor) autocolanți | autocolanților |
vocative | autocolantule | autocolanților |
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.